Creative writing

Începem?

1990
Sunt un copil jucȧuş, creativ, curios. Am pȧrul ciufulit, hainele mele sunt colorate şi nu mȧ reține nimic de la a le murdȧri. Petrec mult timp în naturȧ, mȧ joc cu alți copii şi cu animalele din curte, primesc o educație fainȧ şi am norocul sȧ primesc şi sȧ absorb foarte multe informații. Pȧrinții mei oferȧ multe, dar mai ales bunicul raspunde la foarte multe întrebȧri despre tot ce ne înconjoarȧ. E uimitor câtȧ rȧbdare are el atunci când explicȧ unui copil de 5 ani, astrologia. Ştiu ce este soarele, de ce dispare el când se însereaza şi vine prietena lui, luna. Şi de ce dispar stelele în timpul zilei? Şi unde pleacȧ toatȧ lumina seara? Şi cum le cheamȧ pe stele? Da, existȧ şi douȧ care pe cer, carul mare şi carul mic. Nu am un vis concret despre ce o sȧ devin când voi fi adult, dar ştiu sigur cȧ vreau sȧ explorez, sȧ învaț în continuare…
2000
Acum sunt o adolescentȧ care se poate numi rebelȧ şi doar de dragul exprimȧrii. Ştiu cȧ stau într-o camera cu o buturugȧ în loc de noptierȧ şi am multe lumânȧri în jur, unele fȧcute de mine. Ce pȧrinți toleranți am. Cu prietenele mele, ascultȧm şi descoperim Counting Crows. Descopȧr muzica electronicȧ şi vreau sȧ merg la petreceri . Dar nu prea am voie. Am înțeles mai târziu de ce. Îmi vopsesc pȧrul roz şi sufȧr în tȧcere. Aproape în tȧcere oricum. Dar sunt totuşi un copil cuminte. Un copil cuminte care işi pune un cercel într-un loc uşor controversat. Şi cercelul eşueazȧ spre binele tuturor. Deci mȧ întorc la Counting Crows. Şi uite aşa îmi petrec adolescența formând o dorințȧ de libertate şi independențȧ. Ce sentiment frumos.
2010
Sunt economist. Am o revelație, viața mea se schimba radical, evident in bine. Lucrez într-o bancȧ în back office. Am invȧțat foarte multe lucruri despre colegialitate, respect reciproc, gândire analiticȧ. Am invațat sȧ descopȧr şi dezvolt ce conteazȧ pentru mine. Aflu cum sȧ îmi stabilesc țeluri, cum sȧ identific minusuri în orice strategie şi sȧ le îmbunȧtȧțesc, cum sȧ economisesc şi sȧ organizez resursele, cum sȧ gestionez situații de crizȧ. Foarte bine! Acum probabil bunica este extrem de mandrȧ de mine. Ceva nu se leagȧ. La început am crezut cȧ nu m-am integrat, alteori m-am acuzat cȧ nu am energia necesarȧ sȧ mȧ adaptez la programul riguros. Am dat vina şi pe faptul cȧ îmi necesitȧ foarte multȧ atenție şi concentrare pe termen scurt, mediu şi lung. Dar m-am înşelat. Jobul este perfect. Are o tonȧ de avantaje, salariul mȧrişor care vine regulat fȧrȧ nici o intrâziere, facilitȧți, multe oportunitȧți. Mȧ bucur de toate acestea şi parcȧ totuşi lipsesc câteva piese din puzzle. Şi puzzle-ul nu are sens. Dar sunt o norocoasȧ şi dupȧ aproape un an de cȧutȧri am început sȧ gȧsesc piesele lipsȧ şi imaginea începe sȧ se contureze. A fost greu sȧ gȧsesc aceste piese pentru cȧ nu aveam idee cum arȧtau sau unde ar putea fi.
Prima piesȧ a venit cu o constatare cam durȧ . Mi-am dat seama cȧ nu jobul meu e problema, degeaba am incercat sȧ ma schimb, sȧ invaț mai mult, sa schimb uşor decorul. Eu sunt pur si simplu fȧcutȧ pentru altceva. Nimic nu a fost in zadar pânȧ acum dar a venit momentul, clar, momentul pentru schimbare. Deci dupȧ un raspuns gȧsit au urmat alte intrebari. Îmi schimb serviciul? Pȧrȧsesc banca pentru o altȧ multinaționalȧ? Schimb domeniul? Îmi continui studiile? Plec din țarȧ? Şi peste rutina mea atent claditȧ a apȧrut un nor de haos.
A douȧ piesȧ de puzzle care m-a gȧsit a fost cursul de yoga. Oameni buni– pentru mine, yoga a fost genialȧ. M-a fascinat dintotdeauna ideea. Dar pur şi simplu, acum cațiva ani, credeam ca nu aş fi in stare. Ce rȧu este sȧ ai convingeri limitative. Cum sȧ crezi despre tine cȧ nu poți sa faci un anumit lucru? M-am prezentat timid şi fȧrȧ prea multe aşteptȧri. Am început sȧ aflu şi sȧ îmi amintesc o mulțime de lucruri despre yoga. Ce presupune, cât timp ocupȧ, cât este de greu pentru o fostȧ sportivȧ-actualȧ-sedentarȧ-înțepenitȧ. Pe urmȧ a început sȧ plouȧ cu informații despre beneficii, îmbunȧtȧțirea flexibilitȧții, echilibru emoțional, voințȧ, înceredere în sine, relaxare, sau mai bine zis, linişte. Dupȧ câteva sȧptȧmâni am început sȧ simt. Mȧ simt mult mai bine. Nu credeam cȧ e posibil, dar a aparut curajul, voința, autodisciplina. Şi flexibilitatea.
Dintr-o altȧ convingere limitativȧ ca sȧ nu îi spun tâmpitȧ, eu îmi alesesem un job cu foarte multȧ stabilitate pentru cȧ îmi lipsea autodisciplina şi nu credeam cȧ se poate face o astfel de schimbare la tipologia unei persoane. Dar se poate. Deci nu mai trebuie sȧ am un job care mȧ constrange în vreun fel. Am ajuns sȧ îmi cunosc limitele şi sȧ fiu capabila sȧ îmi exploatez calitȧțile.
Am cȧutat şi studiat toate modalitȧțile de a evolua, de a îmi creşte calitatea vieții pe toate planurile. Am simțit nevoia sȧ mȧ documentez despre autocunoaştere, importanța unei activitȧți zilnice plȧcute. Nu ştiam cum procedeaza oamenii când işi schimbȧ viața. Acum mȧ preocupa sȧnȧtatea, practicarea unei meserii care aduce beneficii materiale dar şi emoționale. Salariul este foarte bun, mȧ hrȧneşte, plȧteşte chiria, benzina, eventual o excursie din cȧnd în cȧnd dar nimic nu se comparȧ cu satisfacția pe care o simți cȧnd ajuți pe cineva. Am acumulat foarte multe informații utile şi se contureaza dorinta de a scrie o carte. Aceste informații trebuie sȧ capete o formȧ, ca sȧ expunȧ câteva instrumente experimentate de mine. Pe scurt, daca eu pot, poți şi tu. Fiecare are propria sa configurație de tehnici care îmbunȧtȧțesc şi ajutȧ. Eu voi scrie despre cateva exemple. Tu trebuie doar sa te bucuri de ele.
În urma cu câteva zile o prietenȧ dragȧ şi plinȧ de idei bune mi-a sugerat un curs de scris. Şi aşa am gȧsit ultima piesȧ rȧtȧcitȧ din puzzle.
2015
Mi-am gȧsit locul. Este într-un loc liniştit în care stau în fața unui birou pe care este notebook-ul, o canȧ de ceai de ghimbir şi un coşuleț cu productivitate, eficiențȧ, creativitate şi chef de viațȧ. Şi scriu, desenez, cȧlȧtoresc unde apar oportunitȧți, muncesc de oriunde, oricând şi cu oamenii care ii aleg eu dupa bunul meu plac. Acum pot sȧ am parte de zile cu mult soare, multe descoperiri, imagini care mȧ fac sȧ zâmbesc, cu un ceai bun şi un prieten şi mai bun.

Advertisements

5 thoughts on “Începem?

  1. Pfff… ce frumos faci oamenii să viseze cu ochii deschiși! Fiindcă visul e primul pe drumul spre împlinirea personală. Orice poate fi visat va deveni realitate dacă repeți visul de mai multe ori.

  2. O viatza de om in 64 de randuri pe un blog. 2015 este un an de referinta. Generatia lui Gica Petrescu dorea sa treaca de anul 2000 si chiar spunea ca femeia ne va cuceri Generatia lui Gheorgica spunea ca problemele se vor rezolva in 2015 Pe mine locurile fixe si linistite ma sperie. Au asa un iz de vesnicie cu care nu o sa ma obisnuiesc nici mort. Pe mine nu m-ai intrebat de vise dar am sa-tzi raspund. Io visez ca fac lumea sa viseze.

    • 64 de randuri sunt, nu le-am numarat 🙂 tot ce e fix, rutina, stagnare ma oboseste si ma consuma, sunt de acord. nu trebuie sa te intreb eu ce visezi, vizeaza cat vrei tu! si spune-mi si mie, asta daca vrei. si da, fa lumea sa viseze …

  3. Pingback: E cazul sa imi rescriu viitorul. | Fetița cu ‘nu’ în brațe

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s