Camino de Santiago / Insight / Travel

Ziua 4 Camino de Santiago

Ziua 4
8.06.2013 sambata
Estella- Los Arcos 21 Km

Ploua cu galeata, ne pornim cu greu pe la 7. Parca nici muzica (mea vesela) nu se potriveste cu vremea de afara, ascult afirmatii pe ipod. La iesirea din Estella ajungem la Bodegas Irache, o fantana celebra prin faptul ca in loc de apa, ar curge vin. Asa o fi, dar noi nimerim tot apa. O fi o legenda sau o zi cu ghinion pentru noi.

20130810-015102.jpg

Observ ca toti pelerinii zambesc. Le zambesc si eu. Azi m-am intalnit cu 3 rame… Pana acum. Sunt uda sub pelerina. Dar descopar ca pot sa iau telefonul si sa fac cateva poze, asa, de sub gluga. Padurile acestea sunt frumoase indiferent de vreme.

20130810-015235.jpg

Ma opresc ca sa ma adapostesc putin de ploaie. Iau un croissant si un ceai la bar Azketako. Mi se pare genial cum, pentru prima data dupa cateva ore am ocazia sa stau intr-un loc acoperit, ferit de ploaie si usor mai calduros decat afara. Incerc sa imi usuc hainele sau sa le schimb cu unele uscate si plec mai departe.

20130810-015314.jpgVad un melc. Oare in cat timp face el camino? Poate au si melcii propriul lor drum initiatic, care banuiesc eu, e cam cat o traversare de un drum mai lat. Imi vine in minte un indemn pentru mine dar si pentru ceilalti pelerini, sa nu mai calcam pe animalele care ne incap sub talpa. Sunt multe animalute si flori si nori si alte frumuseti care nu le-as fi vazut daca mergeam cu masina sau cu trenul. Incep sa ma bucur de ziua asta ploioasa.

Surprind fara sa vreau o discutie intre doi grasi despre ce vor manca cand ajung acasa si ma amuza . Eu ma gandeam doar la prietenii mei care ma asteptau cu povesti de pe drum cand ajung acasa.

20130810-015423.jpg

Am o revelatie: cand ii depasesc pe cei din fata mea, tot orizontul devine al meu. Ca sa intelegi de ce sunt atat de egoista cand vine vorba tocmai de … tot ce vad in fata ochilor, te rog sa vezi cum arata pelerinii de la spate in poza de mai jos si cam cum imi strica ei peisajul 🙂

20130810-015433.jpg

Merg prin mocirla rosie. Si chiar daca sunt singura pentru ca i-am depasit pe toti, vad multe urme de bocanci pe drum, deci suntem multi. Zic ca i-am depasit pe toti pentru ca, din cauza ploii si a racorii, am prins o super viteza. Totusi, apare Neeko, un tip simpatic cu care m-am mai intalnit pe drum si are rucsac ca al meu. El merge foarte repede. Amabil ca de obicei, ma intreaba zambiind: “Todo bien?”. Zambesc si eu, dau din cap si el pleaca mai departe.

20130810-015442.jpg

In premiera – si in ploaie – am ramas fara apa. Nu mai este mult pana la primul sat, cativa kilometri. Ma intalnesc si cu o turma de oi…

20130810-020102.jpg

Din cand in cand intalnim cate o piatra pe care este desenata o scoica sau o sageata galbena ca sa stim ca nu ne-am ratacit. Pe aceste pietre se mai gasesc si pantofi abandonati si alte pietricele sau obiecte…

20130810-015450.jpg

Ajung in Los Arcos si ma asez pe o bancuta. Ma gandeam deja in ce refugiu ma cazez cand vine o asiatica draguta, cam in varsta si ma intreaba la cati km este urmatorul sat cu albergue. 3. As merge mai departe dupa ce fac pipi si mananc ceva. Si as face ceva cu picioarele ca ma cam dor.

Ma opresc langa o curte si la joc cu un iedut. Bag mana prind gard si ma linge. Hihihi. Ajung la o fantana si umplu ‘vezica’, adica punga speciala pentru apa din rucsac. Ma intalnesc cu o pisica neagra langa o usa – eu incercam sa ii fac poze dar ea venea si se freca de piciorul meu sa o mangai. Am mangaiat-o si m-am jucat cu ea. Ma ajunge mama din urma si vrea sa ramanem aici peste noapte. Incercam la primul refugiu dar nu mai e loc si ajungem la Amigos de Camino. Din nou refugiu foarte mare si aglomerat dar in dormitor e liniste aparent. Stam in dormitor/separeu cu doua fete, una din germania si una din danemarca.

Ies la plimbare si gasesc destul de greu niste paine, branza si niste rosii intr-un alimentacion cu vanzatoare obraznica. Oamenii astia chiar nu isi dau seama ca daca nu stiu sa cer ‘4 piersici’ in spaniola, nu inseamna ca nu inteleg ce comenteaza. Eh, am inteles dar nu m-am suparat.

La albergue apar si cei trei francezi faini plus tipul cu tufisul si ma conversez cu ei despre space-invaderul de pe rucsac.

Evadam de la refugiu… unde nu era liniste de fapt…

Advertisements

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s