Camino de Santiago / Insight / Travel

Ziua 14 pe Camino de Santiago

Ziua 14
18.06.2013 marti
Hospital de Orbigo – Murias de Rechivaldo 22.5 km

Nu imi vine sa plec de la albergue. Marianne, ospitaliera este din Brazilia, ea face masaj oamenilor aici dar este de fapt dansatoare de dansuri orientale si latino americane. Simt o mare recunostiinta pentru ca am ajuns in acest loc.
20130912-214016.jpg

Iesim din sat printr-un camp de musetel. Picura. Urmatorul sat, Villares de Orbigo pare parasit, ma opresc doar cateva secunde sa miros trandafirii. Facem popas sa mancam micul dejun: un mar, o nectarine, 2 caise confiate si cateva merisoare confiate.
20130912-214029.jpg
20130912-214041.jpg

Si furnicile care traverseaza drumul
20130912-214051.jpg

Satul Santibanez, pare parasit si el, am vazut doar doi oameni, niste vaci si un caine.
Pornim pe dealuri spre San Husto. E plin de lavanda si miroase frumos. Urcam un deal Alto Santo Toribio, care este cel mai inalt punct de astazi. San Husto…este de fapt periferia Astorgai.
20130912-214104.jpg

Ma opresc pe o banca sa ma odihnesc. Dupa cateva minute ajunge si mama. Ea este
20130912-214112.jpg

In centrul orasului este targ sau balci si este foarte multa agitatie si multi oameni. Ne croim drumul printre ei si gasim o terasa in Plaza Catedral, evident langa un palat al lui Gaudi, Palacio Episcopal. Ce frumos. Nu ma asteptam sa vad cladiri ale lui Gaudi pe acest traseu, sunt impresionata.
20130912-214125.jpg

Mama mananca churros cu ciocolata, un desert care pe mine nu prea ma incanta pentru ca nu e suficient de dulce pentru gustul meu. Mai bine fara desert, de fapt. Si beau un ceai verde. Cred ca sunt dependenta de ceai verde, imi place mult. Avem norocul si gasim un supermarket din care ne aprovizioanam pentru pranz, cina si micul dejun de maine. Belsug la supermarket in orasele mari. Ceea ce nu putem spune din pacate si despre cele mici.

20130912-214928.jpg

Ajungem cu greu la Murias de Rechivaldo – se pare ca ultimii 5 km tind sa fie cei mai dificili zilnic 🙂 indiferent cati parcurgem inainte. Ne cazam la un albergue privat cu gradina frumoasa. E putina lume, mai sunt doua cupluri de nemti mai in varsta, un japonez, un american tanar si americanii de aseara, Matt cu fiul care nu am aflat cum il cheama 🙂

Mancam de pranz… Ne era cam foame…

Reusim intr-un final sa ne spalam hainele cu o masina de spalat pentru ca se stransesera cam multe. Mai interesant este ca am pus tot la spalat si sunt in prosop si nu mai am cu ce sa ma imbrac. Imprumut de la mama fusta si o bluza. Stau toata dupamasa la umbra intr- un colt cu flori pe o banca cu perne. Citesc si beau un pahar de vin. A devenit déjà un obicei, cand prind putin internet, caut pe telefon ce scoala sa urmez in continuare. Sau ce acreditare sa imi iau. Cred ca ma agit prea mult, toate raspunsurile acestea vor veni la vremea lor.

Americanii au citit rugaciuni in cor inainte de masa. Ne-am mirat putin, facem guacamole si mancam. Primim un desert specific local din partea ospitalierei. Am gustat putin doar. Imi pun o dorinta : sa se clarifice cariera mea viitoare. Vreau sa ajut oamenii! Vreau sa imi gasesc menirea si sa o urmez.

Cand aproape se uscasera hainele a venit ploaia. Mutam hainele inauntru si ne uitam la previziunile meteo pe maine. Ploua toata ziua si 7-9 grade.

Am constatat ca noi oamenii consumam mult mai mult decat avem nevoie. Suntem slabi si se pare ca publicitatea a castigat.

Advertisements

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s