Creative writing / Insight / Travel

A trecut o luna

Si ma bucur nespus de mult ca am ales sa vin aici. Un oras nou este pentru mine ca o gura de aer proaspat. Imi place Bucuresti-ul si o sa ramana prima mea dragoste dar momentan poate sa plece putin din viata mea si sa ii faca loc lui Bordeaux.

Am gasit aici pe Luc si pe Clement. In sfarsit am devenit adevarati colegi de apartament. Pardon de casa. Si amandoi sunt prietenii mei. Clement nu a inteles la inceput ce e cu mine si de am venit sa locuiesc cu ei si de ce il iau eu de la scoala si nu tatal lui. Dar am reusit sa ne imprietenim si sa ma accepte. Iar cand spune ca vrea sa ii citesc eu povestea inainte de culcare sau vine si ma roaga sa il imbratisez, ma topesc toata.

20131108-115748.jpg

Am cunoscut multi francezi, sunt asa cum ii stiam. Au micile lor obsesii, micile lor pasiuni. Si cumva gasesc tot timpul motive de bucurie. Deci avem multe de invatat de la ei. Cel mai tare ma impresioneaza frantuzoaicele. Cand il duc pe Clement la gradinita si ma invart printre mamele parfumate si grabite, ma simt…inspirata. Nu ca vreau sa devin mama grabita si agitata, dar as vrea sa devin mama intr-o zi. Iar eleganta si candoarea frantuzoaicelor nu cred ca ar strica nimanui.

Imi place sa ma plimb prin cartier. Admir fiecare casa, fiecare tufa. Si cel mai mult, ma atrag usile. Casele nu sunt spectaculoase, majoritatea arata ca cele de mai jos. Francezii au curtea ascunsa in spate, de aceea la strada se vede un zid, doua geamuri si o usa…

20131108-122618.jpg

20131108-122647.jpg

20131108-122639.jpg

20131108-122550.jpg

20131108-122627.jpg

Cat despre usi, am facut o obsesie, cred ca usa de la intrare este cel mai important element de la o casa, pe acolo intri. Asa ca te las cu colectia mea de usi. Daca vrei sa citesti inceputul aventurii la Bordeaux, apasa aici. Daca vrei sa vizitezi cu mine orasul, apasa aici si aici. Daca vrei sa vii cu mine in parc, apasa aici si aici. Intr-o duminica am fost la padure si mi-a placut mult. Daca vrei sa vezi, apasa aici.

Si da, mi-e dor de tine si abia astept sa te revad 🙂

20131108-123815.jpg

20131108-123809.jpg

20131108-123803.jpg

20131108-123757.jpg

20131108-123747.jpg

20131108-123738.jpg

20131108-123731.jpg

20131108-123725.jpg

20131108-123716.jpg

Advertisements

12 thoughts on “A trecut o luna

  1. M-ai facut sa zambesc cu usile. Am si eu o colectie de poze cu usi de pe cateva strazi din zona unde stau. Nu-i susprinzator ca seamana mult cu ale tale 🙂
    Multumesc de vizita si nu in ultimul rand voiam sa-ti spun ca ai un blog foarte fain! Te invidiez pentru peregrinajul tau la Compostela. Eu am vazut doar documentarul, de pe canapea si mi-as dori sa-l fac, dar nu din Belgia 🙂

    • sunt curioasa sa vad si eu usile tale 🙂 stai in Bruxelles? am fost si eu acolo dar eram la o varsta cand nu faceam poze cu usi ci cu colegii mei care se strambau unii la altii 🙂 m-am bucurat cand am gasit blogul tau. inca un roman care trimite impresii frumoase de peste hotare. imi place ce vad la tine acolo 🙂 Eu am inceput pelerinajul din Pamplona, si am mers pe jos, cu intreruperi, 500 si ceva de km. Si iti spun un lucru. Drumul te cheama. Deci cand e momentul sa ajungi acolo, vei ajunge. Asa mi-a spus mama, care l-a facut acum cinci ani si in vara aceasta inca odata. aaa, si inca ceva, ai grija, creeaza dependenta. nu am cunoscut pe nimeni care sa nu vrea sa revina…

  2. Te cred, cel putin pozele pe care le-ai facut sunt superbe si te indeamna la drum. 500km, wow! Cat a durat?

    Cand am inceput Jurnalul chiar nu ma gandeam ca-i voi dedica prea mult timp. Am vrut sa-i pastrez intr-un fel si menirea de “caiet” in care scriu doar eu, ca un jurnal autentic de fapt. Am spus ceva parca in Explicatie, nu mai tin minte. Dar uite ca putem scrie la tine 🙂
    Da stau in Bruxel deocamdata. E situat de minune cu acces facil mai peste tot 🙂 Da-mi de veste cand ajungi din nou pe aici.
    Ok, o sa vad cum fac sa-ti trimit usile mele ca nu am gasit nici o ocazie pana acum sa le pun in Jurnal. 🙂

    • drumul meu a durat 26 de zile 🙂 niste zile foarte frumoase 🙂
      ai inceput jurnalul doar pentru tine? la mine a fost invers, aveam nevoie de un loc unde sa refulez, sa las cuvintele sa se joace si asa a aparut blogul 🙂

      Bruxel este pe lista, posibil sa ajung peste cateva luni din nou 🙂

      astept cu drag sa pui usile in jurnal 🙂

  3. Am gasit usile. Credeam ca nu le mai am, deja ma pierd prin gramada de fotografii. Trebuie sa fac curat neaparat. N-am stitu sa zic nimic dispre ele asa ca deocamdata nu le pun pe blog dar ti le trimit, in manunchi 🙂 ca sa le vezi. Sunt cam mici ca le-am pus pe toate la un loc dar iti poti face o idee.

    https://picasaweb.google.com/114642738159654281047/UsileCladirilorBruxel?authuser=0&authkey=Gv1sRgCI2f853cqrP9LQ&feat=directlink

    Da, am inceput blogul ca sa “clarific lucrurile” cu mine in principiu. Oricum, ca scrii pentru tine sau ca scrii pentru altii probabil ca satisfactia exista.
    Il mai iei pe ‘nu’ in brate? 🙂 Daca da, foarte bine!

    • merci de usi. le voi contempla 🙂 si eu scriu pentru mine in principiu, chiar astazi, inspirata de o prietena am decis ca am o noua muza. eu peste zece ani 🙂

      il mai iau si pe nu in brate cateodata. dar e bine rau si cand il las jos 🙂

  4. Daca ai sa ajungi prin Bruxel fara “Nu” in brate, atunci poate ne intalnim la cafeneaua jurnalului 🙂
    Usile tale sunt mai frumoase pentru ca au si “context”..Eu le-am facut ca pentru o pagina de catalog de la Dedeman. Poate o sa refac proiectul cu ideea ta in gand.

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s