Creative writing / Insight / Travel

Bordeaux by night

Iesim in oras. Asa ca ma pregastesc cum se cuvine. Imi dau jos hainele de casa sau de sport pe care le port de cand am ajuns aici si imi pun blugii si o bluza draguta. Sunt gata. Cocheta, machiata si cu ghetute cu toc. Si plecam …cu bicicleta. Eh, ma gandesc eu, zece minute pana in centru nu mor. Dar nu se stie exact unde anume in centru trebuie sa ajungem. Asa ca dam o tura, nu gasim. Mai dam inca una si tot asa pana am colindat tot orasul. Si inca nu am gasit. Avem noroc si o gagica pe care o intrebam scoate telefonul si se uita pe o harta. Da, tehnologia te ajuta dar in mod cert te face mai lenes si mai comod. Si unde mai este distractia daca nu cauti barul pana iti ies ochii din orbite.

Am ajuns. Intr-un bar fain, colorat. Mai mult restaurant de fapt. Eu, crezand ca aici vom ramane toata seara, nu prea reuseam sa imi dau seama cum si unde vom dansa si ne vom destrabala. Aflu ulterior ca acest loc imposibil de gasit este doar punctul de intalnire si locul unde servim un aperitiv. Un pahar de vin rose pentru mine si alte vinuri sau alte ciudatenii pentru ceilalti. Sa iti spun care este povestea cu vinul rose. Eu sunt fan vin rosu dar am descoperit ca atunci cand esti in oras si nu poti sa te speli pe dinti, este mai practic sa bei vin rose. Si cum aici am de unde alege…

20131109-222319.jpg

20131109-222330.jpg

Intr-un final apare toata lumea. Nu numai noi am avut dificultati in a gasi acest bar, nu-i nimic, acum stim. Am terminat cu aperitivele, acum plecam toti pe jos ca sa gasim un loc un continuam serata. Cautam un loc unde se si mananca. Francezii nu concep sa se distreze fara sa manance. Si mie imi era foame dar pentru ei nici nu incape vorba sa sarim peste aceasta etapa. Ajungem intr-un loc numit La Bodega, adica un bar spaniol cu tapas, sangria si alte minunatii de-ale vecinilor spanioli. Mancam fructe de mare, patatas bravas (un fel de cartofi prajiti cu un sos picant delicios) si stam la povesti. Si dansam pe muzica de discoteca de nota sapte dar ne simtim bine oricum. Cred ca am trecut de varsta aceea la care zic :”Daca nu canta ce vreau eu, eu nu dansez” asa ca putina muzica si putine endorfine nu strica nimanui.

20131109-222340.jpg

Plecam mai departe, tot pe biciclete, si ajungem la barul unui prieten. Aici suntem tratati regeste si primim o incapere special pentru noi, ne simtim ca acasa in sufragerie. Dragut.

Este ora patru dimineata, mi-ar cam placea sa mergem acasa. Dar nu, mergem mai departe la o gagica acasa la un alt chef. Odata ajunsa aici, ma bucur ca nu am mers acasa. Am dat peste niste oameni faini, multa muzica buna si o profesoara de yoga din India. Ce loc ciudat sa intalnesc o asemenea persoana. Dar ma bucur ca s-a intamplat. Si ma bucur mult ca mi-am facut noi prieteni.

20131109-222350.jpg

Plecam acasa. Este aproape lumina, a venit si momentul in care mi-ar fi placut sa nu fim cu bicicleta. Ma opresc si imi pun esarfa mai bine, imi inchei nasturii la pulovar si incalec bicicleta ca si cum as fi facut o vraja si mi-as fi pus un costum de superman pe mine.  Am revenit in corpul meu si chiar daca imi este frig, ma simt bine. Mainile inghetate de pe ghidon ma fac sa realizez ca traiesc! Si este bine!

 

 

 

Advertisements

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s