Creative writing / Insight / Travel

Vacanta!!!!!!!

Ma trezesc cu noaptea in cap… Imi finalizez bagajele, pun totul in ordine in camera si cobor. Imi beau apa cu lamaie si ii trezesc pe baieti ca sa imi iau ramas bun. O sa imi fie dor de ei dar nu ne strica o pauza…

E intuneric bezna si eu plec spre statia de autobuz. Nu stiam exact unde este dar o gasesc. Ma urc in autobuz si intreb soferul daca ajunge la aeroport. De fapt, stiam ca nu ajunge pana la aeroport, m-am facut ca ploua ca sa imi explice sau sa imi confirme cum procedez ca sa ajung la aeroport.

In autobuz sunt putini oameni, o fata care uita sa coboare in statia pentru scoala ei pentru ca vorbea la telefon. Se mai intampla. In fata mea o doamna cu un copil mic in brate. Copilul in pijamale. Mi se pare usor suspect. Cred ca mi se citeste compasiune exagerata pe fata pentru ca femeia incepe sa se converseze cu mine. Ma intreaba unde plec, si imi spune ca nici ea nu e frantuzoaica, ea vine din Spania. Dar are un sot francez.

Stau si ma gandesc. Unii oameni in autobuz isi pun castile in urechi si se izoleaza intr-o bula invizibila doar cu muzica lor. Altii, ti-ar vorbi, ti-ar spune toata viata lor. Eu sunt intr-o a treia categorie, nu imi pun (inca) ipodul in functiune dar nici nu caut subiecte de conversatie cu necunoscuti. Uneori o fac.

Incepe sa se lumineze, cerul este turcoaz.

Ajungem la statia unde trebuie sa cobor si sa schimb autobuzul. Soferul imi spune sa ma grabesc, cu putin noroc prind celalalt autobuz. Eu ma dau jos si o iau inainte. El deschide usa autobuzului si imi arata ca trebuie sa ma intorc, sa iau autobuzul in directia cealalta. Vedem amandoi autobuzul care a plecat deja si imi spune sa astept acolo ca va veni un altul in curand. Adica un om care nu ma cunoaste deloc se asigura ca eu voi ajunge la aeroport. Imi place cand imi dau seama ca sunt inconjurata de oameni buni.

Asteptand urmatorul autobuz, vad un mesaj pe care scrie ca se lucreaza la drum si drumul catre aeroport este deviat. Vine si un gagiu cu ghiozdan in spate, ma vede cu valiza si imi zice sa iau tramvaiul nu stiu care… Deja sunt putin in intarziere, ar fi dragut sa nu se complice lucrurile. Traversez, si in cealalta statie, intreb un alt sofer ce si cum. Ma lamureste in timp ce vedem cu ajunge autobuzul in statie si ma trimite sa il iau. Alerg dar degeaba. Nu-i nimic. Vad din nou mesajul cu drumul deviat. Anuntul acela este valabil pentru zilele de weekend iar azi este vineri. Incep sa rad de una singura, de mine.

Autobuz numarul 2. Aglomerat. Plin de oameni cu valize. Ma fastacesc si ma agit pentru ca trolerul meu se plimba si el prin autobuz. Mi-ar placea sa am puteri supranaturale ca in desene animate si sa ii pun ceva sub roti ca sa stea blocat. Dupa doua minute imi dau seama ca sunt amuzanta si zambesc.
In sinea mea rad de mine in hohote. Oamenii din jur sunt multi si foarte aproape de mine. Pot sa le simt mirosul. Normal sau exagerat de parfumat.

Ajung la aeroport. Sunt in intarziere dar imi fac putin timp de o poza. Cu soarele. Atat timp cat sunt singura si nu incurc pe nimeni, nu vad de ce nu as face-o…
20131220-170950.jpg

Caut un panou de unde aflu unde pot sa fac checkin-ul. Nu il gasesc. Ma duc zambiind la o doamna cu ecuson de la Air France care ma trimite la cel mai apropiat ghiseu. Urc timida valiza pe banda… Doar patru kg in plus, deci ma retrag intr-un colt ca sa imi reorganizez bagajul.

Parcurg un culoar lung ca sa ajung la poarta de imbarcare. Incaperea arata de parca as calatori in timp.
20131220-170959.jpg
Ma asez pe bancuta si stau cuminte pana la imbarcare. In spatele meu se hlizesc doua rusoaice, in fata mea, un italian cu voce sexy vorbeste la telefon. Langa mine se aseaza o familie de romani. Ce bine suna limba romana. Intotdeauna este mai dulce cand sunt departe de casa.

Vin oamenii in uniforma. Trebuie sa lasam bagajele de mana mari la cala inainte sa ne urcam in avion. Adica rucsacul meu va merge si el in cala. Vom zbura cu un avion mic, asa ca majoritatea pasagerilor sunt nevoiti sa isi depuna la cala bagajul. Mi-e putin mila de continutul rucsacului care va fi strivit acolo. Dar ma conformez, ce sa fac…

Un cuplu de batranei ma roaga sa le cedez locul meu ca sa stea ei doi impreuna pe timpul zborului. Eu ma asez in spatele lor, langa un tip. Nu zice nimic, nici mie nu-mi vine sa ii spun ceva.

Cu cateva randuri mai in fata sta un domn. El are un caine in brate, cu tot cu cusca. Si citeste ziarul… Ma gandesc ca aceste obiecte vor disparea in curand. Eu sunt una dintre acele persoane, care intelege cat de practic este un kindle, inteleg ca este mic si usor si in el ‘incap’ multe multe carti. Dar voi prefera sa citesc din carti adevarate, sa pot sa dau pagina cu pagina, sa urmatesc cu degetul pe hartie si sa indoi foaia ca sa stiu unde am ramas. Poate asa este si cu ziarele. Bunicul meu adormea cu ziarul in brate, iar daca il luam, se trezea. El, cu siguranta, nu ar folosi o tableta. Chiar daca este deschis la nou si curios, asa la optzeci de ani. Anul trecut m-a rugat sa ii explic ce este internetul si cum functioneaza. Tot atunci a trebuit sa ii explic cum sa foloseasca un telefon mobil. Al meu ii placea mai mult si ii parea mai usor de folosit. Peste cateva zile il voi intalni. Sunt pregatatita sa ii raspund la toate intrebarile. Cand eram mica si puneam trei intrebari pe minut, imi raspundea la fiecare. Nu tin minte sa-mi fi refuzat vreodata vreun raspuns sau vreo poveste. Iar eu, acum, il voi lua de mana si ii voi explica de ce nu mai sunt economist. Ii voi povesti cum imi petrec foarte mult timp scriind, experimentand ca apoi sa am ce sa scriu. Ii voi spune incantata ca fac asta de aproape un an si deja exista persoane necunoscute care ma apreciaza. Noua mea ‘meserie’ este uneori grea de priceput chiar si pentru cei tineri dar sunt sigura ca bunicul meu va intelege. Ii voi spune ca scopul meu pe acest pamant este sa ajut oamenii si nu sa introduc tranzactii in sistem. Nu ca ar fi ceva rau sa lucrezi intr-un birou. Poti sa iti faci prieteni adevarati printre colegi, poti sa te certi ca nu iti place radioul, ca te ataca aerul conditionat, poti sa faci parte dintr-o comunitate, poti sa inveti o gramada de lucrui sau poti sa plangi cand te-a jignit un client suparat. Toate acestea au facut parte din viata mea. Toti fostii colegi imi lipsesc, chiar si cei pe care credeam ca nu ii plac. Intre timp am descoperit ca imi plac toti oamenii si am cate ceva de invatat de la fiecare.

Primim cate o bautura si o gustare. Cer un ceai dar refuz biscuitii. Da, si pe mine m-am surprins.

Imi canta muzica in urechi, sunt concentrata pe scris, cand ridic privirea si ma uit pe geam vad ca aproape am aterizat. In mod normal, nu as avea voie sa folosesc nici ipodul nici telefonul in aceste momente dar nu ma atentioneaza nimeni.

Bine am venit la Roma. Aici sunt 12 grade, afara. Iar in aeroport cred ca sunt 50. Sau mi-e mie cald si bine. Subliniez bine. Am doua ore de pierdut pana iau urmatorul avion spre Bucuresti. Sigur nu ma plictisesc. Cu cat sunt mai aproape de casa, cu atat sunt mai veselo-extaziata. Intru in primul duty free shop si cumpar o sticla de Limoncello. Daca mi-ar cauta cineva in bagaje, ar putea sa spuna ca sunt la dieta lichida :)))
20131220-171007.jpg

Andreea, tu mi-ai adus o sticla, cand ai avut escala in Italia. Acum am eu escala la Roma si vin cu o sticla de Limoncello. S-a format o traditie :))))

Trebuie sa traversez aeroportul ca sa ajung la poarta de imbarcare. Am ceva de mers dar am mult timp la dispozitie. Asa ca intru in toate magazinele si casc gura cate putin. Asa am primit si un pahar de proseco, un brand pe care nu il ‘consum’ le ureaza astfel clientilor sarbatori fericite. Frumos din partea lor.

Apropo de carti si ziare in format non-electronic, mi-e imi plac mult agendele. Care contin hartie 🙂 Folosesc intens Evernote pentru scris dar am o agenda mica si draguta si mov in care scriu cate o idee. Mai ales cand vine vorba de planuri de viitor sau de lucruri care mi le propun sa le fac. In aceste cazuri, folosesc agenda. Si un stilou. Iti spun si de ce chiar daca risc sa nu ma crezi.
Informatiile scrise cu manuta mea ajung mai usor in subconstient decat daca le tastez pe calculator sau pe telefon. Si odata ajunse in subconstient…isi fac treaba iar eu stau linistita.
20131220-171024.jpg

Am parcurs tot aeroportul zambiind. Un italian (presupun) foarte dragut mi-a zambit inapoi 🙂

20131220-171016.jpg
Din nou la coada de imbarcare. Printre compatriotii care se intorc din Italia. Aaa, stai. Hai sa nu fim rai. Si eu sunt roman care lucreaza in afara tarii. Si eu sunt un roman care abia asteapta sa isi vada familia de sarbatori. Da, coada pentru zborul de Bucuresti este putin mai dezordonata. Da, povestile care le aud nu sunt cele mai inteligente. Dar toata lumea vorbeste in romana si ma simt bine intre ei.

Ma urc in autobuzul care ne duce la avion. Eu ma urc dansand, in jurul meu se chicoteste si se comenteaza. Ma trezesc vorbiind, cu voce tare si cu accent de Bucuresti, ii rog pe oameni sa faca loc sa mai urce cateva doamne.
Doamnele imi multumesc iar eu imi pun castile inapoi in urechi. Tot la biroul de care povesteam mai devreme, colegii imi spuneau avocatul poporului, pentru ca avem tot timpul ceva de obiectat si nu neaparat in interesul meu, ci al altora. Dar nu mai facusem demult un asemenea gest.

Mi-am dat seama ca playlistul meu este usor expirat dar am ascultat the nationals sleep all summer (i would change for you, baby, but that doesn’t mean I’m gonna be a better man), chromatics i’m on fire, starfucker girls just wanna have fun (ma face sa ridic mainile si sa dansez oriunde as fi), gogobot turn the world around si nu are cum sa lipseasca whitesnake here i go again. Cea din urma era melodia mea preferata de condus. Daca o auzeam pe Guerilla chiar si mergand din Aviatiei pana in Victoriei, ma facea sa cred ca plec in lume.

Gata, sunt in avion. Au mai ramas doua ore. In stanga mea este o doamna care doarme iar in dreapta mea, alta doamna nu doarme dar miroase frumos. Avem o stewardesa frumoasa foc si doi stewarzi. Ma uit fascinata la unul din ei cand ne face instructajul. Pfff…l-as lasa sa imi ‘desfaca centura’…

Ma opresc din scris. Cred ca e cazul deja. Ramai cu bine. Eu raman cu stewardul interesant si cu norii portocalii si movulii din timpul apusului…

Advertisements

18 thoughts on “Vacanta!!!!!!!

  1. sa ai timp minunat petercut in romania… sa gasesti pe toti foarte bine… si vacanta sa iti pieasca din plin…
    si eu intru in vacanta de marti… abia astept…

  2. Pingback: jurnal de vacanta. sau cum a supravietuit o adepta a vegetarianismului de sarbatori | Fetița cu ‘nu’ în brațe

    • multumesc multumesc multumesc. s-a terminat vacanta 🙂 voi pe unde umblati? si anul care a venit deja, sa fie plin de iubire, caldura, bogatie, sanatate, si dorinte implinite! Va pup pe toti trei.

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s