Creative writing / Insight

Cum o fi sa traiesti o suta de ani?

Ma trezesc la 4 si 25. Imi notez visul. Nimic deosebit, ma certam cu fratemio. Apoi intervine mama si ma cert si cu ea. Intr-un final apare si tata si ma cert cu toti trei. Si in vis sunt revolutionara, singura impotriva tuturor. Dar bine ca m-am trezit. Mi-am dat seama ca nu am motive sa fiu suparata pe ei si ca ii iubesc. Acum pot sa cobor linistita la baie. Da, stiu, m-am trezit in toiul noptii si ar cam trebui sa imi gasesc ceva de facut sau sa ma culc la loc. Baietii destepti spun ca fiecare din noi avem un moment, foarte devreme dimineata cand suntem noi insine, eficienti, suntem inspirati. Poate ai observat si tu ca uneori te trezesti, aproximativ la aceeasi ora aproape in fiecare dimineata. Asa ca decid ca nu ma culc la loc, inca. Simt linistea din incapere. Aproape ca aud cum imi curge sangele prin vene. Beau putina apa si ma asez pe salteaua de yoga. Acum simt eliberare. De fapt, nu pot sa imi explic tot ce simt. Ma culc la loc.

Ma mai trezesc odata. Ma spal pe dinti si iau micul dejun cu Clement. Pornim spre scoala. Nu vrea sa isi care singur rucsacul dar eu insist. Si tot drumul pana la scoala comenteaza si se plange. Tu ai fi cedat? Respir adanc si il suport. Il las la scoala si merg sa ma plimb. Imi place iarna ca soarele rasare la ora la care eu iau prima pauza.
20140110-142436.jpg

Incep sa ma gandesc oare ce conteaza pe lumea aceasta. Conteaza sa ai multe lucruri materiale, pantofi frumosi, manichiura facuta? Conteaza sa ai multi oameni in jurul tau? Ajung la crucea rosie unde dau peste o doamna care vorbeste foarte mult. Si vorbeste despre mine la persoana a treia cu mine de fata. Initial ma scoate din minti. O reactie normala zic eu. Dar imi trece dupa primul minut. Vocea din capul meu continua cu intebarile. Tot ea isi raspunde ca sunt pe drumul cel bun facand lucruri putin importante dar care ii ajuta pe ceilalti. Mai stii cand ziceam sa facem o fapta buna in fiecare zi? Insist. Adica pe mine ma ajuta, ma simt mai bine. Si secretul este sa nu astepti nimic in schimb. Cand lucram int-un birou, aveam zile mai bune si zile mai proaste. In cele bune, eram draguta si amabila cu toti colegii, fata in fata sau la telefon. Evident, zambiind, faci treaba mai buna. Solutiile vin mai repede, ceilalti sunt mai dispusi sa te ajute. Mi-a luat cinci ani sa invat lucrurile acestea. La cea mai buna facultate cu profil economic din tara nu te invata nimic de genul acesta. Dar sa revin. Dupa ce imi inchei activitatea de voluntar, ma simt bine. Nu imi vine sa judec, ma gandesc ce as putea sa fac si pentru cine. Ies afara si chiar observ ca bate soarele si ma bucur de el. Mi-e bine. Zambesc.

Ajung acasa. Beau un pahar mare de apa. Te invit sa citesti articolul acesta. Pe scurt, suntem peste 70% apa, in creier avem peste 90% apa, in sange avem nu stiu cata apa. De ce sa ne mai miram ca ne face bine sa bem apa? De cateva zile ma straduiesc sa beau apa mai multa intre mese si ma simt deja mai sanatoasa. Apoi dau peste un TED cu fata aceasta care sufera de o boala foarte nasoala si nu se poate ingrasa. Deloc. Oribil. Brusc ma simt si sanatoasa si frumoasa.
tumblr_mbvglw8dgh1r1jj93o1_500

Vad ca am un apel ratat de la bunica. O imbratisare telefonica de la ea imi face bine oricand. Deci o sun inapoi. Ii spun ca am ajuns cu bine, ca e cald si bine dar ea nu are vesti atat de bune. Mama ei, strabunica mea are 98 de ani. Toata viata mea a aratat la fel. Ca o batranica, din ce in ce mai mica, cu batic in cap, imbracata in haine inchise la culoare, probabil aceleasi de cand ma stiu. (Eu oare de ce am un sfert din varsta ei si deja am schimbat sase garderobe???). Am auzit de la ea doar cuvinte frumoase. Ea stie sa scrie si sa citeasca desi are …putine clase. Sotul ei, strabunicu, a fost fierar. Parca in alta epoca. Fara sa calatoresc in timp, ci doar putin in memorie, imi aduc aminte cum ma jucam cu el cand eram mica. Tot din copilarie vine si o amintire a celei mai bune placinte cu branza sarata pe care am mancat-o vreodata. Facuta de strabunica de Paste. In fiecare an, (cred ca am lipsit maxim de doua ori in douazecisiopt de ani), ma duc la Cluj si gasesc in sufragerie pe masa o farfurie cu placinte.

Am vizitat-o de Craciun. Nu se simtea prea bine. Avea o noua boala care am considerat ca nu este necesar sa ii retin numele. Bunica ma anunta astazi ca nu mai mananca si ca este foarte posibil sa se apropie momentul sfarsitului. Da, era de asteptat. Doar are 98 de ani. Dar si asa ma doare. Pentru cateva secunde mi se blocheaza respiratia. Apoi imi aduc aminte ca eu sunt bine mersi in Franta, departe de toate problemele de acasa. Si o intreb pe bunica cum se simte. Ea saraca, a renuntat la viata ei ca sa isi ingrijeasca mama. Au trecut deja cateva luni de cand are sarcina aceasta apasatoare. O intreb daca e suparata, daca mai poate, daca o apasa…Bunica mea este o femeie puternica. Nu am vazut-o niciodata plangand. Eu si mama suntem doua smiorcaite, imediat ne emotionam si plangem. Mama sigur plange cand citeste cuvintele acestea. Si sa iti marturisesc, si eu cea care se simtea frumoasa mai devreme, acum sunt toata rosie de plans. Nu ca ar fi ceva rau. Dar bunica este altfel. Cand eram mica m-a plimbat la multe nunti si inmormantari. Viata ei nu este neaparat roz. Cu toate acestea, nu am vazut niciodata o lacrima sa curga din ochii ei mari, albastri.

Pana astazi. Nu am vazut-o dar am simtit. M-a pus in tema cu starea strabunicii mele, mi-a spus ca nu mai vorbeste cu nimeni, nu mai mananca, doar sta acolo in pat, respira si parca asteapta. Eu am rugat-o sa mearga sa ii spuna strabunicii ca o iubim. A ezitat, mi-a spus ca oricum nu aude si ca nu are rost. Dar am insistat. Eu nu stiu ce sa ii transmit strabunicii mele. Ce sa ii spun? Sa se faca bine? Amuzant. Sa isi ia medicamentele? Nu e stilul meu. Asa ca am trimis-o pe bunica sa ii spuna ca o iubim. Am analizat toate urarile de insanatosire, de imbarbatare si am ajuns la un rezumat. O iubesc. Nu ii cer nimic, nu ii dau nimic. Doar o iubesc. Bunica si-a schimbat vocea. Am facut-o sa planga si pe ea.

carla24

Nu exista nicio modalitate placuta sa inchei aceasta poveste. Ne-am luat ramas bun si am inchis telefonul. Am ramas nemiscata, prezenta, constienta pentru cateva minute. Ma gandesc din nou ce as putea sa fac. Nimic. Doar sa am grija de mine. Imi aduc aminte ca mi-e foame. Pun intr-un castron toate legumele din frigider, putina sare si curcuma. Le mananc. Vreau sa ma asigur ca fac tot ce pot mai bine ca sa fiu sanatoasa. Nu stiu daca voi trai 98 de ani. Probabil ca nu. Dar ipotetic vorbiind mai este mult pana voi ajunge la sfarsit. Si cred ca ‘drumul’ va fi unul placut daca ma simt bine. Bunica mea merita sa se joace cu cel putin un stranepot intr-o buna zi.

Ce este viata de fapt?

Strabunica mea are vreo cincizeci de kilograme. A aratat la fel de cand sunt mica. Stai putin. Cand avea douazeci de ani, arata altfel cu siguranta. Deci cine este ea? Cea de douazeci de ani pe care am vazut-o eu intr-o poza? Sau cea de acum? Ea este o fiinta care la un moment dat a trait in corpul unui copil de cinci ani. La un alt momoment dat, a trait in corpul unei femei de douazeci de ani. Iar acum, sufletul ei, traieste intr-un corp batran de 98 de ani. Daca ea moare maine (sau poimaine, sau saptamana viitoare sau peste un an sau peste cinci), corpul ei fara suflu, va cantari tot cincizeci de kilograme. Si este valabil si pentru mine, si pentru tine. Acel ceva care iti da viata nu cantareste nimic, nu este palpabil si nu este vizibil. Si ceva imi spune ca este la fel in noi toti. Ce parere ai? Eu incep acum sa ma uit la mine si la cei ce ma inconjoara cu alti ochi.

1

Advertisements

17 thoughts on “Cum o fi sa traiesti o suta de ani?

  1. Cred ca strabunica ta dej s-a obisnuit cu ideea ca orice fiinta vie, va trece odata in nefiinta. Daca a avut o viata fericita alaturi de voi va pleca si impacata, Sincer prefer sa traiesc mai putin, decat sa fiu o povara pe umerii alor mei.

  2. Desi sunt o straina , pe mine m-a emotionat mult ce ai transmis strabunicii tale.Nu cred ca alceva mai frumos si mai dulce ai fi putut sa ii transmiti.
    Cum e sa traiesti pana la 100 de ani?Zic eu atat : mult!

    Bunica mea s-a stins la finele anului 2013 , la 99 de ani.Am aflat intamplator , nu o mai vazusem de vreo 20 de ani 😦

    • Da, i-am transmis tot ce am putut eu mai dulce 🙂
      Si da, pana la 100 de ani cred ca …tragi de timp 🙂
      Avem toti o misiune pe aceasta lume, foarte posibil ca ea si-a indeplinit-o pe a ei 🙂 la fel si strabunica ta. wow, 99 🙂

  3. wow, un post existentialist despre sensu’ vietii… se “vede” ca traiesti în patria lu’ Jean-Paul Sartre! 🙂
    * * *
    prefer sa traiesc 60-70 ani în perfecta stare de functionare(sic & LOL!) decât 100 ca o leguma… eh, stiu ca suntem claditi din materie bio-degradabila, asa ca daca-n fata vietii nu suntem egali, absolut toti ne îndreptam spre aceeasi destinatie-terminus, fara nici-o exceptie… deviza mea: memento mori, carpe diem & gaudeamus igitur! 🙂 sanatate si-un week-end senin, afar’ si-n suflet… 🙂
    * * *
    P.S. ma amuza “strainezii” care au bifat “like” far’ sa citeasca macar titlu’… 😀

    • inca nu l-am citit pe Sartre poate e momentul sa incep 🙂

      strabunica mea a fost ‘functionala’ pana acum cateva luni. cand o vedeam cum se urca in pod pe o scara ciudata, ma infioram…

      in fiecare zi ma uimesti cu urarile tale frumoase si luminoase. sa ai un weekend fain

      ps: la mine e cald si bine. si afara si in suflet si doresc asta tututor

      ps2: pe mine nu ma amuza, mie imi place de ei, asa mai descopar si eu bloguri interesante uneori 🙂

  4. Pingback: Afara! | Fetița cu ‘nu’ în brațe

  5. Cat de frumos ai exprimat in cuvinte ce simti. E important sa ne dam seama ca lucrurile marunte merita cea mai mare atentie. Multa sanatate strabunicii si sa mai ai parte de ea inca 100 de ani!

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s