Creative writing / Insight

concluzii dupa un an. despre scris

In ultimele zile am fost in vacanta. Urmeaza niste poze faine.

M-am plimbat prin aeroporturi, pe strazi, prin casele oamenilor, singura sau acompaniata de persoane dragi. Si mi-am permis sa iau si o vacanta de la scris. Sau cel putin asa credeam. Am reusit sa iau vacanta de la stat obsesiv de mult in fata calculatorului. Am stat moderat in fata lui. 🙂

Acum un an mi-am promis ca nu imi voi distruge ochii si sanatatea intr-un birou. Si ce am facut? Am ajuns sa fiu sclavul calculatorului si al celor care ma inconjoara. Pe gratis. Da, voluntariatul este cea mai buna activitate care am avut-o de la cincisprece ani, de cand mergeam la cercetasi. Deci da, implicarea ajuta. Faptele bune ne hranesc sufletul. Ne simtim vii. Eu simt ca sunt un om care va aduce o contributie pe lumea aceasta la un moment dat. De aceea cateodata ma deranjeaza ‘jobul’ de blogger si anume sarcinile din fata calculatorului. Vreau sa scriu. Si sa fac fapte bune. Pe cat posibil afara.

20140228-184413.jpg

Asa ca, sa nu uitam de creativitate. Nu ma refer la opere de arta sau la originalitate. Eu ma refer la momentele acelea cand nu stiu cum sa fac sa scriu mai repede pana nu imi pierd ideile. Sau momentele acelea cand stau in ploaie facand poze, uda pana la piele si intr-un moment izolat constat ca mi-e frig si ar fi bine sa ma opresc pentru ca e si maine o zi. Poate pentru altii este cantatul la chitara. Sau macramé-urile. Orice te face sa uiti de foame, sete sau durere de picioare cum fac eu cand ma pui in fata unei panze in aproprierea unor culori. Nu am mai facut-o demult. Maine ma duc sa imi cumpar acuarele.

Azi in mod special am simtit melancolie. Un sentiment care a cerut o plimbare destul de lunga pana sa il inteleg. Initial parea ca suspin dupa un fost iubit. Am simtit nevoia sa ii scriu o scrisoare. Nu aveam posibilitatea sa scriu dar am luat telefonul si m-am inregistrat. M-am simtit bine spunand ce am pe suflet in loc sa imi imaginez cum i-as fi răspuns la întrebări sau comentarii. Am aflat ca am o voce care suna bine cand spune povesti. Sau cand face o declaratie sincera sau cand se fastaceste. 🙂 Pentru prima data, am spus fara sa ma gandesc la continut, la logica cuvintelor mele sau la ce ar spune unii si altii daca ar asculta/citi. Ce a iesit? Optsprezece minute de monolog. Adresat unei persoane dragi cu care am crezut la un moment dat ca au ramas lucruri nespuse. Eliberator. Peste cateva ore am reascultat ce am inregistrat. Nu mi-e dor de o persoana sau de emotiile care m-a facut sa le simt. Mi-e dor de mine. De fata care, acum un an mergea la cursuri de scris si isi amuza colegii si proful cand citea cu voce tare, in fata clasei, ce a scris. Fata care, incet, incet, isi dadea voie sa devina scriitoare. Exact. Asta era. A trecut un an incepeam timid sa pun cateva randuri scrise de mine pe un blog. Melancolia de mai devreme s-a transformat in bucurie. Unde sunt eu acum fata de aceea fata? Pot sa spun ca sunt o alta persoana, cu alte obiceiuri, care locuieste in alta tara. Corect pana aici. Si scrisul? Da, se intampla. Da, sunt multumita. Mi-am dat calificative maxime la evaluarea de sfarsit de an. Mi-am depasit orice asteptari, m-am susprins placut de atatea ori incat nu aveam cum sa ma ‘judec’ dupa cateva zile proaste.

Nu stiu cum se face dar in ultimele saptamani am vazut doar trei filme si toate au fost cu sau despre scriitori si carti. Pe langa o doza buna de motivatie si determinare primita de la acele filme, am mai realizat si ca pot si eu sa o fac. In filme poate este mai usor. In viata reala, personajele despre care scrii s-ar putea sa nu fie de acord sa le faci viata publica. Sau poate ca nu mi-e usor sa scriu anumite lucuri care ma tem ca ar deranja pe tata sau pe altcineva din familie daca le-ar citi. 🙂 Mama nu cred ca s-ar supara, ea intelege. Imi iubesc si imi respect familia. Dar cred ca un scriitor genial nu se gandeste inainte de a scrie o carte: “oare ce poveste frumoasa scriem acum despre care bunica poate sa comenteze linistita cu vecina?” 🙂 Nu am dat un exemplu concret de scriitor pentru ca nu imi place sa ma asociez cu nimeni. Dar recunosc, ador cand ma compara altii cu marii scriitori sau pictori. 🙂 Chiar si in gluma.

Deci eu ce sunt? Momentan fata care sarbatoreste cu gura pana la urechi si un pahar de Jurançon in mana. La multi ani, blogule draga.
20140228-184438.jpg

Fetita cu nu in brate? Femeia cu ruj rosu? Fata care poarta doua codite si un ghiozdan in spate? Femeia care miroase a lacramioare? Fetita care admira florile, norii sau apusul? Fetita cu prea mult da in brate. Sau fetita cu repede in brate? Da, sunt toate acestea. Sunt si eu un personaj destul de complex care umple multe pagini cu povestioare din cotidian. ‘Problema’ este ca eu sunt mai mult de atat. Sunt un om mic cu peripetii mari in jurul meu. Si le voi scrie. Putin adevar, putina fantezie. Noapte buna.
20140228-184430.jpg

Advertisements

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s