Creative writing

Monolog

20140228-191132.jpg
Imi place sa cred despre tine ca ești mare si tare. As vrea sa nu stiu când te doare ceva, as vrea sa nu stiu ca ai lacrimi, ca poți sa suferi. Asa cum o femeie, o lady tine capul sus indiferent de situatie. Eventual mai are chipul frumos machiat si parul aranjat. Vrei sa ii vezi defectele? Nu cred. Nu vrei sa ii știi slăbiciunile.

Asa vreau si eu, ca tu, sa rămâi asa semeț, încrezător, puternic. Sa te vad si sa imi vorbești asa. Sa aud o voce hotărâtă care se joaca cu mintea mea.

Stiu. Vine si in viața ta un moment când ai nevoie de o imbratisare, de o plapuma care sa te inveleasca pana la nas si sa auzi ca o sa fie totul bine. Exact in acel moment, voi fi mama ta si voi avea grija de tine atât cat va fi nevoie. Insa a doua zi ne trezim cu forte proaspete si când te uiti la mine, stiu ca sunt iubita si nu mama ta.

Tu ești bărbat iar eu sunt femeia-copil. Si nu, azi nu facem schimb de roluri.

Advertisements

3 thoughts on “Monolog

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s