Insight

Povestea cu final fericit de aseară

In mod normal imi notez primele impresii când aterizez undeva. Acum…bine ca mai pot sa scriu. A fost o aterizare usor fortata. Totul este bine, nu am ajuns la știri. Nu simt diferența de 15 grade in minus fata de Bordeaux. Dar ma simt fericita ca am ieșit vie din acest avion si ca simt vântul cum bate si cum imi ridica rochia. Gata, sunt din nou vesela. In plus sunt si mai recunoscătoare pentru ca trăiesc si atat. 

Sunt in Belgia, am aterizat la Charleroi, iau mijlocul de transport numărul doi pana la Brussels. Apoi trenul pana la Leuven. Destinația finala, deocamdată. 
Azi nu am facut sport. Dar am facut o plimbare lunga cu bicicleta si acum alerg ca sa nu prind trenul. Deci pur si simplu trăiesc. Ma întâmpina matusa-verișoara mea draga. Ne vedem rar dar si când se întâmpla este o mare sărbătoare. Mergem pe jos spre casa, imi arata centrul, ma învața sa ma orientez. Mâine la lumina si la soare fac poze. Cum de unde stiu ca o sa fie soare? Pur si simplu stiu. 

20140415-095426.jpg

Gonzalo, un prieten de-al Laurei ne așteaptă pe bancuta din fata casei cu cate o Stella Artois conform traditiei. Eu beau doua beri pe an, nu e tradiția mea.
Dar când ajungi in orașul lui Stella, te cinstesti. 

Cina… Mai nou cine ma gazduieste se stresează cu ce sa ma hrănească. Nu imi place acest aspect. Oameni buni, eu mănânc ce mâncati si voi doar ca las carnea pentru ceilalți. Am învățat si eu sa nu mai fiu atat de extremistă, câteva zile pot sa ma hrănesc oricum si cu orice, contează ce fac in viata de zi cu zi. Dar nicio problema, am pe masa legume proaspete, brânza de capra, pâine cu semințe, adica tot ce trebuie. Nu lipseste nimic. Ce bine. Avem pana si ridichi si ceapa verde. 

Gonzalo si Laura vorbesc despre incendiile din Chile. Ei vorbesc in spaniola si eu ma bucur ca pot sa exersez cu ei. Deci noi doua românce, ne întâlnim in Belgia si vorbim spaniola. Amuzant puțin. Dar sa revin la lucrurile mai serioase. Dezastrul din Valparaiso. Primul instinct este sa ma gândesc ca este mai bine sa nu ma preocup cu problemele altora, sa nu ascult aceste vesti triste…din același motiv pentru care nu am tv si nu ma uit niciodată la știri. Cam de când petreceam vacantele la bunici si ma uitam cu ei la actualități, de atunci am renunțat. Si intr-adevăr ma simt mai bine daca filtrez informațiile pe care le primesc. Dar in aceasta situație, instictul imi spune sa fac ceva sa ajut. Oricât de neînsemnat. Sunt mândră de mine. Asa ca ii vom ajuta cumva pe acei oameni care nu mai au case pentru ca au ars. In seara aceasta le trimitem gânduri bune. Deocamdata. Trimite si tu un gând bun către cineva care nu are acoperis deasupra capului si nici saltea din spuma poliuretanică sa doarmă pe ea. Poate nu are saltea sau pat deloc. Te  vei simti mult mai bogat. 

>

20140415-095755.jpg

Advertisements

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s