Creative writing / Food for the soul / Insight / Travel

au trecut zece ani de cand am terminat liceul dar am rămas la fel de tineri

Sar peste a descrie cu lux de amănunte cum călătoresc de la Bordeaux la Deva. Uite sala de așteptare din gara din Bordeaux.
20140528-171010.jpg
Am schimbat cinci mijloace de transport, am trecut prin trei tari si a durat mai mult de șaisprezece ore. Dar tot ce contează este ca am ajuns. E ca si cum as fi facut câțiva pași in timp, am tras copertina si sunt din nou la liceu. Ne întâlnim emotionati. Unii din noi arătăm la fel, alții au urme de îmbătrânire pe fata, pe haine, pe chelie sau in jurul abdomenului. Dar suntem aceleași suflete colorate si fericite ca se întâlnesc. Sunt super recunoscătoare ca părinții si fratele meu vin si ei sa ne vedem chiar si pentru cateva minute. Avem o zi plină, plina. Traversam curtea liceului pe la umbra bătrânilor castani. Ei erau bătrâni si cand am început eu clasa a sasea in aceata curte si aproape la fel de bătrâni cand a terminat tata liceul tot aici.

20140528-170036.jpg

Imi aduc aminte cum radeam in hohote cand auzeam discursurile domnului director, avea grija sa ne pomeneasca de clinchetul clopotelului de fiecare data. Si foarte bine pentru ca acel clopoțel care era de fapt o sonerie care a ajuns fiecare din noi sa o controleze si sa fie cel care da unda verde la pauza cel putin odată pe parcursul anilor de gimnaziu si apoi de liceu. Restul discursurilor nu mi le amintesc prea bine, sunt sigura ca ne spunea ca se bucura sa invatam toți impreuna si sa devenim oameni mari sanatosi, plin de succes si de ce ne mai dorim noi.

CND_2004_10_ani-55

CND_2004_10_ani-17

In aceasta curte am avut parte de primul meci de baschet, de primul bulgare de zăpada care ma uda pana la piele, de prima bătaie cu apa. Aici am alergat spre sau de la clase mai frumoase sau mai plictisitoare. Scoala este o parte atat de distractiva din existența mea. Cand auzeam ceva care ma interesa, ascultam cuminte si puneam întrebări. Cand auzeam ceva ce nu imi trezea interesul, aveam o gama larga de prieteni voioși si dragi cu care sa ocup timpul cum consideram noi in acel moment ca este mai benefic pentru noi. Si de multe ori, cel mai benefic era sa radem si sa glumim. Cand aveam ceva important de ascultat dar ratam, aveam si acei colegi care se distrau in timpul liber citind, făcând sport sau cântând la diverse instrumente, iar la scoala erau cei cuminti. De obicei aceste doua găști nu se înțelegeau, eram adevărate tabere adverse. dar eu, datorită domnului diriginte care a vrut sa ma ‘pedepsească’, am fost introdusă in tabăra de elevi virtuosi. Asa am văzut cum se poate citi cu atenție o lecție si retine esentialul din aceata acțiune simpla si rapida. Asa am câștigat o prietena, un model de disciplina împletit cu multă inteligenta si perseverenta. Imi este extrem de dor de tine, Oana, promit acum ca iti voi scrie un mail cat de curând si sper sa te si revad având in vedere ca ne despart doar…600 de km 🙂

CND_2004_10_ani-187

CND_2004_10_ani-219
Spre surprinderea mea, ne reîntâlnim astăzi si avem aceeași energie, aceleași glume si aceeași râsete. Dragi colegi de clasa… aici trebuie sa specific, eu am avut multe clase, mi-au plăcut schimbările inca de mica dar gasca de nebuni din 12d nu se compara cu nimic. Va multumesc ca m-ați suportat, ca m-ați acceptat exact asa cum eram eu si va mai multumesc ca si acum dupa zece ani am reușit sa impanzim sala festivă cu rasetele noastre intr-un moment in care trebuia sa ascultam cuminti ce ni se spune.
20140528-170452.jpg
CND_2004_10_ani-339

Vine seara. Ne întâlnim civilizat la un restaurant frumos. Suntem in haine de gala dar foarte emotionati si voioși ca suntem impreuna.

Eu sunt vegetariana dupa cum știi foarte bine daca mi-ai urmărit blogul. Nu este la fel de evident pentru toată lumea. Si explic cu drag si răbdare de ce in farfuria mea sunt alte culori si forme ca la restul.

Ma așez in celălalt capăt al mesei unde colegii mei medici spun o poveste dificil de ascultat pentru publicul neexperimentat dar reușim sa îmbinam toate subiectele pana la urma. Si eu învăț muuuulte lucruri.

Fac o tura pe la masa profesorilor si vorbesc cu ei. Unii sunt mai curioși, alții mai putin, alții au noutati, alții nu, cert este ca au rămas la fel, ei nu îmbătrânesc, ne vor aștepta cu noutati si peste zece ani. Cand vine momentul sa ma laud cu realizările din ultimii zece ani, enumar bucuroasa o studenție plina plina de distracție, o cariera la patru ace intr-o multinationala de renume, o transformare, multe călătorii, multe povesti scrise pe un blog si o noua familie. Chiar daca este de împrumut. Prietenul meu cel mai bun si mai apropiat are șase ani, il iubesc mai mult decât orice pe lumea aceasta si pana cand o sa am odrasle proprii, la el ma duc la ședința cu părinții si pe taicasu il trimit sa ii ofere afectiune.

Imi era teama de presiunea din aceste momente. Ma gândeam cum le voi explica eu dascălilor care m-au trimis spre viata ca eu m-am răzgândit si ca acum ma reapuc de scoala. Si nu orice scoala, ci una din care ies si un fel de dascăl, si voi învața pe alții la rândul meu.
20140528-170826.jpg

Constat ca nu prea contează decorul. contează doar ca ne-am adunat in număr foarte mare si ca ne simtim minunat impreuna. Povestesc cu drag cu colegul generos venit din America. Ma bucur enorm de o colega care m-a văzut, m-a îmbrățișat si mi-a zâmbit. O alta colega mi-a spus in timp ce dansam ca imi urmărește blogul si ca ii place iar eu am rămas efectiv muta de emoție si nu sunt sigura ca am reușit sa exprim cat de mult apreciez.

Un alt coleg care mi-a spus ca sunt frumoasa in clasa a 12a a băut cam mult si care m-a piscat de fund. In clasa a saptea nu înțelegeam de ce colegii nostrii funcționează asa si de ce fac aceste gesturi. Daca pe clasa a opta ma rușinam ca imi admirau sânii, acum nu pot decât sa ma bucur. A dispărut rușinea. Avantajul faptului ca au trecut cei zece ani.
20140528-170113.jpg

Il gasesc si pe colegul care mi-a carat rucsacul in excursia la Pietrele din clasa a noua. Tu ai un asemenea coleg? O combinație de om responsabil cu aceeași infatisare de flacau ca acum cincisprezece ani si cu același simt al umorului si dornic de distracție. Da, vreau sa ne reîntâlnim anual. Haideti ca putem.

Noaptea se apropie de final. Dar noi descoperim microfonul si improvizam puțin Karaoke. Apoi filmam cateva episoade de glume pe care nu le-am fi facut in perioada liceului pentru ca eram in necunoștință de cauza si prea timizi. Te las sa iti imaginezi ce a ieșit. Noua ne-a plăcut.

Advertisements

4 thoughts on “au trecut zece ani de cand am terminat liceul dar am rămas la fel de tineri

  1. Pingback: Într-un suflet de copil… | Poteci de dor

  2. Pingback: Liceeni inca o zi | Fetița cu ‘nu’ în brațe

  3. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

  4. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s