Creative writing / Food for the soul / Insight / Travel

Liceeni inca o zi

Dupa ziua de ieri, as fi zis ca dorm restul minivacanței la Deva. Dar nu, o vizitez pe mama si pe prietenele ei. Cand le vad pe ele cum se distrează cand se întâlnesc si cat de copilaroase si de vesele sunt, sunt liniștita. Am încredere ca oricât ar trece timpul, si oricât am înainta prin viata, vom avea si noi astfel de momente si le astept cu drag. Va iubesc mamelor. Pe toate. Mama este mama si sunt cea mai fericita ca o am. Dar sunt si mai norocoasa decât atat, si mamele prietenelor mele sunt si ele prezente si imi spun un banc cand am nevoie, imi gătesc ceva sănătos de mancare, ma imbratiseaza cand am nevoie sau ma încurajează cand ezit sa fac una sau alta. Cand le vad cum se uita la mine, mamele ma fac sa ma simt bine in pielea mea si ma ajuta sa uit de acele persoane care imi încurca planurile. Si dragele mele, prietene si mame aferente, eu nu stiu cata lume se poate bucura cu ce avem noi. O gasca de fete cumva la fel de vesele si de destrabalate ca sa rămână prietene de aproape douăzeci de ani si pe lângă noi,  mamele noastre care se simt si ele bine impreuna si sunt prietene la catarama si se bucura de orice reîntâlnire. Nu stiu cum, cand si unde, dar in aceasta vara, vom face o excursie impreuna. In liceu, fugeam cat mai departe de voi, mamele (aici vorbesc doar in numele meu) iar acum vrem sa va luam cu voi. Mult de tot. Dar voi plătiți. Mulțumim ca ne-ați suportat, ca ne-ați mângâiat cand am avut nevoie si ca ne dați exemple bune in continuare. 
20140602-204028.jpg

Petrec timp cu mama si cu trandafirii. Ne luam rămas bun impreuna de la grădina. Asa cum stim noi. Vom construi o noua casa, reciclam cărămizi bune si adăugăm multe multe flori pe lângă ea. 

Destul cu mama. Vine seara. Si ne reamintim cum eram cand eram …mici. In acest sfârșit de săptămana plin de amintiri depanate, deschidem si cutia cu peripețiile din vremea cercetașiei. Sunt ultra bucuroasa ca sunt din nou cu oamenii cu care am învățat cum sa construiesc o coliba in pădure, tehnici de prim ajutor (mai tineți minte cum am construit fiecare patrula cate o targa la Gentiana si cum am coborât eu pe ea de sus din pod, purtată de voi, si era sa ma scapati pe jos? si cum am urcat pe varful Peleaga si ne-a ars soarele rau de tot? si cum am jucat un joc iar eu am primit o pedeapsa cand am cântat ‘desteapta-te romane’?). Am mai învățat cum sa montez un cort, cum sa fac focul sau cum sa supraviețuiesc daca ma prinde avalanșa. Toate acestea la cincisprezece ani. Imi dau prea rar seama cat sunt de norocoasa.

lac

lac1

lac2

lac3
(Va multumesc pentru poze!!!!)

Prietenii mei se întâlnesc, aleg un loc minunat pe malul unui lac, in pădure si improvizează un adăpost cu ce au găsit prin pădure. Un foc si cateva paturi in jurul lui si avem tot ce ne trebuie. Asa ne-au întâmpinat. Ne mai întâmpina si cu o invitatie de a face baie in lac. Ti se pare cumva ciudat? Mie nu. Chiar daca e noapte. Imi place. Apa este calda iar o mana o prinde pe a mea si ma ajuta sa nu ma lovesc de pietre. Ma simt in siguranță. 

20140602-204432.jpg

Din păcate, câțiva stropi de ploaie ne obliga sa schimbam decorul. Doar putin, ne deplasam pana la mine acasă. Fratiorul meu responsabil se odihnește pentru ca mâine va conduce pana la Bucuresti. Asa ca noi lăsam boxele cat mine de mari sa se odihneasca impreuna cu el si ieșim pe terasa, punem câteva paturi sub noi si stam la picnic. Pana cand ne vine alta idee si încheiem noaptea pe o strada vecina cu un chef intr-un apartament de pe strada Carpati. Avem inclusiv combina muzicală cu radio cu rotita si casete. Multumesc Cosmin ca ne-ai invitat la tine si ne-ai găzduit pana dimineața. Sper ca nu am deranjat vecinii prea tare cand ne-am batut cu fanul cosit si pus la uscat in gradinita din fata blocului. Exact ca liceenii, dormim doar cateva ore si pornim din nou la drum. Avem un sat incredibil de frumos de vizitat. Si o cafea de băut pe un deal de unde vedem, sub nori, Deva. Da, eu am băut o cafea. Uite asa, a venit momentul cand am acceptat ca nu am de ce sa fiu atat de radicala si ca orice excepție de la regula, o întărește si eu ma integrez perfect in orice grup. Am trecut de momentul in care sunt plina de ifose, eu nu beau cafea, eu nu aia, eu nu aialalta. Mai fac si exceptii. Stati linistiti carne tot nu mananc si o cafea din cand in cand nu omoara pe nimeni.
20140602-204606.jpg

20140602-204618.jpg

20140602-204633.jpg

20140602-204656.jpg

20140602-204707.jpg

20140602-204740.jpg

20140602-204804.jpg

20140602-204819.jpg

20140602-204834.jpg

20140602-204857.jpg

20140602-204912.jpg

Se face ca aceasta dimineața a avut un farmec aparte, sunt plăcut impresionata si cel mai probabil nici unul din noi nu o voi uita. Admiram casele, unele mai noi, altele mai vechi, mici sau mari, toate sunt fooooarte frumoase daca au o tufa de trandafiri lângă ele. Uite asa am aflat de expresia ‘ca trandafirul lângă casa’ si i-am înțeles sensul. Multumesc din suflet ca m-ați adus sa admir capitele de fan si macii infloriti! 

20140602-210845.jpg

Advertisements

2 thoughts on “Liceeni inca o zi

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s