Insight

inca un drum de initiere

Cand am venit spre Deva, am călătorit multe multe ore dar am parcurs drumul lung intr-o singura zi. Este duminca, plec spre Timisoara cu mașina si sandwichurile prietenilor. Dorm la ei. Ce norocoasa sunt, in ultimul an am călătorit mai mult ca niciodată dar cuvântul hotel a devenit atat de străin.

20140610-171219.jpg

Ma trezesc dis de dimineața si astept sa vina microbuzul rezervat si confirmat inca de acum cateva zile. Dar se face ca nu vine asa ca intru putin in panica si caut alt mijloc de transport spre Budapesta. Nu voi spune cum se numește acea firma, le doresc tuturor angajaților ei sănătate si tot binele din lume dar ii voi reclama la oficiul pentru protecția consumatorului. Gasesc o alta soluție si ma urc in mașina. Ba mai mult, imi fac si noi prieteni. Soferul, deși nu pare la prima vedere, este foarte curios de yoga, imi pune multe întrebări si imi place sa cred ca intr-un anume moment al vieții lui va face cunoștiință cu yoga. Mai este un călător, un tânăr din Suceava care lucrează in Bruxelles. El a mai lucrat si in Italia pentru Marni si asa a cunoscut-o pe Sarah Jessica Parker. Aproape de granița, aceștia din urma, ies din mașina sa imi cumpere ceva de mancare iar eu ramân singura cu celălalt călător care nu scoate nici un sunet tot drumul. Il intreb politicos unde merge pentru ca doar atat stiu despre el, ca urmează sa ia un avion din Budapesta, la fel ca si mine. Imi spune in engleză ca nu înțelege româna. Eu imi cer scuze ca am vorbit in româna tot drumul, celorlalti doi nu cred ca le pasa ca el nu înțelege. Imi spune ca merge spre Nice si ca a vizitat un amic, banuiesc eu si iubit, in Timisoara. Trecem pe vorbit in franceza si imi povestește ca este șeful unei agenții bancare la Nisa si ca tocmai săptămana trecută a angajat o românca pe nume Monica. Înainte de ieșirea din tara, la ultima benzinărie oprim din nou. Francezul îsi cumpara si el un sandwich fiind ora prânzului. Ma întreaba daca am nevoie de ceva si ma informează ce oferta de mancare avem. Asa sunt toți francezii pe care i-am cunoscut eu pana acum. Ora de masa este sfântă. Iar politetea da pe dinafara in orice situație. 

Ajung in aeroport, imi iau binecunoscutul sandwich cu mozzarella si cu roșii plus un ceai verde. Fiecare aeroport cu meniul lui. Observ dupa doua ore ca am stat tot acest timp fără internet si nu ma deranjează. Afara pe terasa observ o gagica cu un rucsac mare lângă ea, cum scrie ceva intr-un caiet care pare a fi un jurnal. La alta masa un asiatic doarme intr-o poziție foarte incomoda. 

20140610-171242.jpg

Aterizez la Paris. Merg spre gara sa iau trenul. Realizez cat de mare si complexa este aceasta rețea de transport cand ajung in Gara de Nord si descopăr ca eu voi merge pe linia H. Chiar azi dimineața povestesc cu o prietena draga despre viata la Paris, pe mine ma tentează acest oras in ciuda vremii de toamna bacoviana care se așterne atat de des peste orașul iubirii. Orașul este împărțit pe zone, are un centru imens, multe cartiere marginase iar apoi multe multe orasele de jur împrejur. Fiecare parizian pierde ore bune in fiecare zi in mijloacele de transport. Eu ma gândesc ca poate fi destul de neplăcut dar in același timp, daca ai o carte buna in mana, ai putea trece peste acest inconvenient. Mai greu este daca te grabesti. Din fericire nu este si cazul meu. 

20140610-171256.jpg

Ma opresc la toaleta. Nu as fi menționat acest pas dar imi amintesc ca nu am facut nicio fapta buna astăzi iar in fata mea un domn intra la toaleta fără sa plătească. Doamna de la intrare tocmai îsi mânca sandwichul si porneste alergând dupa el. Eu ii spun sa stea liniștita in cușca ei pentru ca plătesc eu cei cincizeci de cenți pentru domnul din fata mea. Ea zambeste si imi multumeste. Uite asa momentul buda prinde putina valoare. 

Eu as face cu plăcere acest tip de drumuri. Sunt afara din zona mea de comfort, sunt nevoită sa ma orientez si sa cer informații. Si imi dau seama ca imi place. Zâmbesc, dau buna ziua si cer indicatii. Cat de des este nevoie. Cateodata ma prefac ca nu am înțeles si mai opresc un străin si încep o alta conversatie. Cred ca asa este mai interesant sa călătoresc prin acest oras frumos si sa merg pe alte si alte rute decât sa stau toată ziua intr-un birou iar la ora cea mai aglomerata din zi, sa ma înghesui cu ceilalți. 

Acum am prins ora de întoarcere de la servici asa ca fac o adevarata baie de mulțime si pot sa ii studiez pe toți. Si sa le zâmbesc pentru ca unii din ei par suparati si obositi. Si eu sunt obosita, dar sunt curioasa de ce se întâmpla in jurul meu. 

Sunt așteptata la o gara a unui orașel din nordul Parisului. Cumva trebuie sa aflu ora la care ajung. Nu am de traversat tot orașul pentru ca si aeroportul pe care am aterizat este tot in nord dar tot călătoresc cam o ora. O intreb pe doamna care sta lângă mine daca nu cumva nu știe cum pot afla orarul trenurilor. Ea scoate din geanta o harta împăturita bine si pe spate avea orarul. Asa ca pot sa imi dau intalnire in fata gării la ora 20:32 si sa fiu punctuala. 

Nu stiu de ce iubesc acest oras atat de mult. Cand am venit aici prima data, m-am uitat pe geamul autocarului si am văzut o fata intr-un Golf cu numere de Paris si am simtit ca fata aceea are tot ce ii trebuie, adica domiciliul in Paris. Asa am simtit atunci. Acum, ajung frecvent in Paris, in vizite la prieteni si am descoperit ca nu este neaparat necesar sa locuiești in Paris ci se poate sta si la casa cu grădina frumoasa la periferie. Cum este si cazul prietenului meu care ma gazduieste in aceasta seara. Din păcate, nu am timp sa vizitez orașul pentru ca mâine dimineața la prima ora iau trenul spre Bordeaux si mica mea vacanta plina de peripeții frumoase se va încheia. 
20140610-172931.jpg

Dar pana atunci ma bucur de o companie plăcută, de multe complimente si de multe zâmbete. Lăsam tradiționalul la o parte in aceasta seara si mâncam sushi. Bem vin rose unguresc, o premiera pentru toată lumea. Nu ma pot satura de aceasta grădina. In spatele ei se vad, impunători câțiva copaci din pădure. Cand se face prea frig sa mai stam afara, intram intr-un loc drăguț si jucam biliard. De curând am descoperit ca o seara între prieteni este mai plăcută si mai amuzanta cand apare si un joc in program, fie el de cărți, de cultura generală sau mai stiu eu ce. Daca jocul este in picioare si in mișcare este si mai bine. Imi place cand sunt printre oameni mari care au rămas copii. 

A doua zi dimineata, pornesc din nou la drum. Inca o mica plimbare prin Paris, mai mult prin mijloacele de transport, mai mult pe sub pamant. Nu ma deranjeaza pentru ca si eu sunt intr-o perioada de introspectie, de luat decizii. Ca doar peste o luna iau vacanta. Ma intorc la Bordeaux? Raman in Franta? Ma mut in Paris? Ultima varianta imi surade cel mai mult. Aceste momente petrecute in acest oras imi ofera niste trairi frumoase si ma ajuta sa ma hotarasc. Impreuna cu sfaturile cunoscatorilor in ceea ce priveste scoala de yoga pe care o voi urma. Din toamna voi fi din nou studenta si abia astept. Deci bienvenue.

20140610-171311.jpg

20140610-171325.jpg

Sunt placut surprinsa de ceea ce citesc pe biletul de tren, suntem indemnati sa dam vorba buna vecinului de calatorie, sau mai mult sa facem un gest dragut daca este cazul. Eu schimb cateva vorbe (bune) cu vecinii, ma surprind si pe mine cat de usor socializez cu strainii. Uneori aflu lucruri interesante. Bonne continuation.

20140610-171346.jpg

20140610-171409.jpg

20140610-171444.jpg

Advertisements

2 thoughts on “inca un drum de initiere

  1. Draga Monica, dupa conversatia placuta de saptamana trecuta mi-am amintit ca Luc mi-a pomenit ceva de un blog, l-am cautat si l-am gasit! E f dragut blogul tau colorat, interesanta aventura ta de autocunoastere, proiectul cu yoga e beton, dar eu cel mai mult m-am bucurat sa-l vad pe Clément fericit in poze. Te imbratisez si sper sa apucam sa ne cunoastem. Daca nu, numai bine si succes in ceea ce ai de gand sa faci! Suna cliseistico-american, dar “don’t give up”, ajunge sa-ti urmezi visul si, cand e copt, se va implini. Roxana

    • draga Roxana, multumesc mult pentru mesajul tau, mi-a ajuns la suflet! da, si mie imi place sa il vad pe Clement vesel, imi demonstrează ca fac treaba buna 🙂 Mi s-a spus ca urmează sa veniti la Hossegor in curând, va doresc distracție si odihna placuta ( in funcție de prioritati). Ne vom cunoaște cand va fi momentul, cum ai spus si tu cu dorintele, eu sper cat mai curând! te imbratisez, multă sanatate si numai bine! Bizous

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s