Creative writing / Food for the soul / Travel

Globalizare, diferente culturale si mancare foarte buna

Se face ca sunt(em) la Marbella. Sunt obisnuita sa scriu posturi pe blog despre experientele mele de una singura dar acum suntem un grup si ma bucur enorm de mult ca fac parte din acest grup. Părerile si impresiile sunt ale mele chiar daca activitățile sunt comune. Cu putin noroc, vom citi in curând impresiile celorlalti.

Mergem pe plaja si stam sa ne bronzam…cateva minute. Dupa care, ne luam si ne plimbam. Ce ar fi sa facem niste poze? Mie nu prea imi place sa deranjez oamenii punându-i sa imi faca poze asa ca folosim aplicatia care permite telefonului sa ne pozeze singur. Nu pot sa iti explic cat de multă veselie generează aceasta joaca. Ne bate vântul, am si uitat ca marea trebuia sa se vadă pe fundal, dar ce mai contează. Andreea cu burtica face ca aceste poze sa capete mult mai multa valoare decat niste simple amintiri cand topaiam pe un dig.

20140721-123554.jpg

20140721-123511.jpg

20140721-122940.jpg

Sa revenim la realitate, mergem sa mâncam de prânz. Ca si vegetariana in Spania, câteodată este dificil sa găsești ceva satisfăcător de mancare. In Sevilla am găsit restaurante pentru turiști cu chelneri foarte simpatici dar nu vorbeau nicio limba straina. Noi ne descurcam sa comandam de mancare si ceva de băut dar exista multi termeni care descriu feluri de cărnuri sau de peste sau de brânza si uneori singura opțiune e sa intreb fiecare cuvânt necunoscut din meniu ce este, peste sau carne. Si asa ajung sa aleg ceva. Ar trebui sa precizez ca meniul este tradus in engleză dar cuvintele cu pricina ramân netraduse…Trecând peste barierele lingvistice, eu am învățat in plimbările mele ca in orice loc se mănâncă mai bine cand iti indica un localnic sau un cunoscător, unde sa mănânci. Localurile pentru turiști sunt interesante dar cea mai autentica mancare este de-obicei in locurile care nu te atrag vizual sa intri, poate nici nu le observi cand treci pe lângă ele. Noi azi avem noroc si Jose ne duce intr-un restaurant in care aproape toți angajații fac parte din aceeași familie. Suntem pe malul marii asa ca mâncam peste si fructe de mare. Si un delicios gazpacho. Mergem lângă clădire la grătar sa vedem cum se gătește pestele, pe un fel de protap, adica grătarul este mobil, se misca in funcție de cum bate vântul. Trebuie sa recunosc ca aceste vietuitoare subacvatice sunt delicioase. Iar ‘bucatarul’ de la grătar vine personal la masa ca sa ne întrebe daca ne-a plăcut. Da!

20140721-143009.jpg

Întorși acasa ne pregătim pentru un eveniment foarte important pentru mine, avem invitați asa ca vom cunoaște prietenii prietenilor nostri.

20140721-143145.jpg

Eu am descoperit de curând ca imi place sa gătesc, mai ales cand sunt multi invitați la masa. Dar in seara aceasta vom folosi grătarul asa ca facem o salata si un desert. Nu stiu de unde vine exact aceasta reteta de crumble, eu am învățat-o de la o prietena din Franta. Atipic pentru o frantuzoaica, ea improvizează si adaptează in funcție de preferintele ei personale. Original cred ca se face cu mere dar noi adaptam si facem cu caise si nectarine, dulci si delicioase. Vrei sa guști (a se citi faci) si tu? Este foarte simplu.

Iei fructele si le tai cubulete. Eu nu țin cont de cantitati (spre disperarea francezilor), pui cate vrei, minim atâtea cat sa acoperi fundul tavii. Se pune putin zahăr si putina scorțișoară (improvizație proprie datorită Ioanei) si se lăsa putin.

Apoi amesteci o suta de grame migdale macinate, o suta de grame de nuca de cocos măcinată, zahăr dupa gust si o suta de grame de faina. Eu înlocuiesc faina cu tarate sau fulgi de ovaz. Migdalele sau cocosul pot fi si ele înlocuite cu orice alte nuci sau semințe. Eu abia astept sa încerc cu nuci românești de la bunici din grădina. Partea cea mai importantă, cele de mai sus se amesteca cu mana si se adaugă o suta de grame de unt topit pana se obține o pasta.

Se ia tava, se unge cu unt si se pun fructele. Deasupra se adaugă amestecul cu cocosul, migdale, etc. asa încât sa se acopere fructele pentru a forma o crusta delicioasa deasupra.

Se pune in cuptorul încins, pe treapta sase sau la osutaoptzeci de grade si se lăsa pana miroase minunat in toata casa, adica treizeci-patruzeci de minute.

Noi lucram in echipa si pregătim totul imediat. Ne așezăm la masa. Eu eram obisnuita cu un ritual pompos, elegant dar ne simtim bine si daca mai încălcăm niste reguli. De fapt, contează foarte mult compania. Musafirii, Cesar si Elo sunt un cuplu de surferi (ce imi place cum suna), i-as alege ca actori intr-o reclama la vacanta in paradis, sunt comunicativi, deschisi, frumosi. El vine din Brazilia, practica yoga si este instructor de surf. Ma simt minunat cand cunosc asemenea oameni cu care vorbesc aceeași ‘limba’, si ma bucur ca universul face in asa fel încât am parte de astfel de experiente.

Mâncam ardei si dovlecei copti pe grătar, foarte gustosi. Aceste legume le-am primit de la Cesar si Elo din grădina. Acum i-as pune actori intr-un film despre viata echilibrata si sănătoasă. Fratele lui Cesar, Rafael este in vizita in Spania si trece, din cate am înțeles eu, printr-o perioada cu schimbări si calatorii asa cum imi place mie. Descoperim cat de mult se aseamănă limba româna cu a lor, a brazilienilor.

Imi place ca am ajuns sa ii cunosc si sper ca ii voi revedea curând.

20140721-143715.jpg

Advertisements

Let me know what you think!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s