Ne urcam toți in mașina si pornim. Imi place sa vad leandri infloriti pe marginea drumului. Iar pe câmp, lanuri de porumb ca la noi in Transilvania, printre maslini de data aceasta. Noi punem un cd vechi si cântăm. Cand nu cânta cd-ul, cântăm cântecele copilăriei. Da, este un moment de neuitat pentru ca nu in orice mașina se asculta muzica, si in al doilea rând, nu oricine te face sa te simti in largul tau încât sa canti in mașina. Dar noi ne simtim foarte bine
impreuna. Cu Sierra Nevada cu tot.
ps: sunt recunoscătoare pentru ca am fost educata (de părinții mei si de viata) sa imi placa sa călătoresc si sa apreciez tot ce este frumos in jurul meu. Sunt recunoscătoare pentru ca prietenii mei ma susțin si ma suporta si nu in ultimul rând pentru ca suntem in 2014 si tehnologia permite ca eu sa încarc toate aceste poze pe blog cu telefonul.
