Ma trezesc relativ devreme in ciuda faptului ca aseară am exagerat cu ora de culcare. Clement vine la mine in camera sa imi spună ca ei au mâncat si trebuia sa iau si eu micul dejun. Pleacă sa coloreze dar înainte imi trimite un sărut cu ajutorul palmei. 🙂 Ce gest mic si frumos 🙂
Iau micul dejun, amestec de cereale din ce a rămas de ieri. Din nou incalzite, simt nevoia sa mănânc mâncare calda.
Si observ ca sunt sensibilă la frig iar vremea ploioasa de afara nu ma invita la plimbare. Stau in casa si ma apuc sa il citesc pe Jules Verne, ca doar azi e ziua lui. Zicea cineva pe feisbuc ca nu ar trebui sa ii uram ‘la multi ani’ daca a murit. De ce nu? Ne aude acolo in sufletul lui visator. Eu când fac o urare de bine cuiva, imi fac si mie un bine. Doar avem karma.
La prânz mănânc același amestec si ma culc puțin. Ma trezesc, fac câteva posturi de yoga. Ma concentrez pe scopul meu. 🙂 Si ma descurc bine. 🙂
Pare o zi făcută pentru lenevit asa ca ma instalez înapoi in pat si ma uit la ‘The Notebook’.
Merge bine dieta. Rezist oricăror eventuale tentații. In seara aceasta, s-a mâncat pui cu legume congelate. Si supa aceea pe care o tot mănâncă de o săptămana. Nimic sa ma provoace. Eu mănânc amestecul de mei, hrisca, orez alb si negru. Mov, alb si puțin maro. Cum ar spune Bukowski… If you’re going to try, go all the way. Otherwise, don’t even start.
Mi-am dat dat seama ca nu am mai povestit de mult cu Luc. Recuperam in seara aceasta. Imi admira vointa cu dieta. Imi spune ca citește Confucius, eu ii spun despre Jules Verne. Vrea sa ii cumpere lui Clement de ziua lui o tableta…
Miroase a armagnac.
Fetița cu ‘nu’ în brațe 