A venit primȧvara…

…şi mi-e tot mai clar cȧ nu visez la cai verzi pe pereți. M-am apucat de treabȧ. Am un plan. Scriu. A fost foarte uşor sȧ scriu o poveste despre mine, despre transformare. Pe urmȧ m-am blocat. Ce mai scriu? De ce mai scriu? Pentru cȧ am aflat de curând cȧ scrisul dȧ sens experiențelor pe care le trȧiesc. Şi pentru cȧ am suferit cȧnd nu am ştiut sȧ arȧt celor din jur cine sunt.

Deci continui voioasȧ grație curiozitȧții şi reacțiilor stârnite. Parcurgem un drum presarȧt cu multe promisiuni respectate şi dorințe împlinite. Şi pentru cȧ o voce îmi spune sȧ mai scriu.

A fost o sȧptȧmanȧ însoritȧ. Ce bine cȧ a venit primȧvara. Ce bine e sȧ primeşti un mȧrțişor. Ce bine e sȧ redescoperi cititul unei cȧrți în parc la soare. Ce bine e sȧ stai o orȧ pe bancȧ şi sȧ citeşti o carte care te face sȧ te ruşinezi. Ce bine e sȧ afli cȧ existȧ o ceainȧrie/galerie de artȧ si anume Acuarela, unde te simți ca acasȧ. Ce bine e când faci ceva intens. Ce bine cȧ am descoperit culoarea roşie. Şi cât de multȧ nevoie aveam de ea în viața noastrȧ. Pe buze, pe pantaloni, pe bluza unei prietene. Ce bine e când noii vecini îți spun ‘studenta de la etajul şase’ când tu nu mai eşti demult studentȧ. Ce bine e sȧ ai o vizuinȧ în care te ascunzi.

Pun nişte fructe goji la înmuiat. Şi fac o temȧ pentru cursul de scris.

Noapte bunȧ